Definiția sinonimelor

Featured

Sinonimele sunt cuvinte cu forme diferite dar care au același sens. Ele sunt folosite pentru a nuanța și a preciza ideea expusǎ în cadrul unei comunicări. Sinonimele au diferite grade de echivalențǎ între ele. În general nu existǎ echivalențǎ perfectǎ a cuvintelor existente într-o limbǎ.

Conform Dex:

SINONÍM, -Ă, sinonimi, -e, adj.s. n. 1. Adj. (Despre cuvinte, expresii, afixe etc.) Care are (aproape) același înțeles cu alt cuvânt, cu altă expresie, cu alt afix etc. ♦ P. gener. Asemănător, identic, similar; corespunzător. 2. S. n. Cuvânt, expresie, afix etc. care are același (sau aproape același) înțeles cu alt cuvânt, cu altă expresie, cu alt afix etc. – Din fr. synonyme.

CURGERE

Subst. Curgere, scurşoăre (rar), scurgere; curent, curs, curs de apă; torent, şiroi, şuvoi, puhoi, viitură, niagară (rar.). Revărsare, revărsătură (înv.), inundare, inundaţie, înec, potopire (pop.), năpădire, puhoire, potop. Cascadă, cataractă, duruitoare, urlătoare, săritoare (înv.). Vărsare, vărsat, vărsătură Fir de apă, izvor, izvoraş (dim.), şipot, şipoţel (dim.), pârâu, pârâiaş (dim.) pârâuţ, izbuc, râu, râuleţ (dim.), râuşor, fluviu; afluent. Canal, rigolă, jgheab jghebuleţ (dim.), ţurloi (pop.), ţurţur, jilip, uluc, lăptoc, ţeavă, scoc, burlan urloi (pop.), conductă apeduct; ecluză; scursură, canal de scurgere; dren; făgaş, albie, vale, oreav (reg.), scursură, matcă, pat; şanţ, zăgaş (înv.). Fântână arteziană, ţâşnitoare (pop. şi fam.), havuz. Picurare, picuriş (rar); prelingere. Infiltrare, infiltraţie. Drenare, drenaj. Erupţie, izbucnire, ţâşnire, ţişnitură, jet. Fluiditate.

Adj. Curgător; fluid; năvalnic, potopitor (pop.). Inundat, potopit (pop.) înecat, năpădit de apă; revărsat, ieşit din albie (din matcă).

Vb. A curge, a se scurge; a se prelinge, a se scurge încet, a curge domol A picura, a pica, a picui (reg.). A se vărsa, a ieşi din albie, a se revărsa, a inunda, a potopi (pop.), a puhoi (rar), a şiroi, a curge şiroi, a gâlgâi. A ţâşni, a izbucni, a erupe. A se infiltra.

V. apă, ape curgătoare, coborâre, mişcare.

CURENTE LITERARE

Subst. Curent literar, şcoală literară, mişcare literară, tendinţă literară; influenţe literare; grupare literară; stil literar. Renaştere. Baroc. Clasicism; neoclasicism. Iluminism, luminism, epoca luminilor. Sentimentalism. Preromantism. Romantism; neoromantism. Sturm und Drang. Naturalism; verism; naturism. Realism; realism antic; realism medieval; realism critic; realism so­cialist. Proletcultism. Poporanism; gândirism; junimism; sămănătorism. Mo­dernism, avangardism, decadentism; abstracţionism; constructivism; dadaism, dada (rar) ; ermetism; estetism; expresionism; formalism; futurism; imaginism; letrism; literatura „fluxului conştiinţei”; literatura absurdului; li­teratură existenţialistă, existenţialism; noul roman; noul val; noua critică; parnasianism; simbolism; suprarealism, surrealism.

Adj. Renascentist; baroc; clasic, clasicizant; neoclasic; iluminist; pre­romantic; romantic; neoromantic; naturalist, verist; naturist. Realist. Mo­dernist, avangardist, decadent; abstracţionist; constructivist; dadaist; expre­sionist; formalist; futurist; letrist; neoimpresionist; simbolist; suprarealist, surrealist.

V. artă, literatură.

CURBĂ

Subst. Curbă, linie curbă, curbură, curbare, arc, arcuire, arcuitură, cambrare, cambrară (rar), încovoiere, încovsială, încovoietură, îndoire; îndoiturâ. Cot, cotitură, întorsură (rar), întorsătură, viraj, cotire, cotiş (rar). Ondulaţie, ondulate, ondulozitate (rar), buclă, cută, unduire; şerpuire, şerpuială (rar), sinuozitate; meandru; întortochere, întortochetură, serpentină, şerpuitură Sinusoidă. Coardă, arcadă, arcatură, boltă, boltită (dim.), boltişoară, boltire, boltitură; parabolă; paraboloid; hiperbolă (mat.). Semicerc; arc de cerc. Circumferinţă, cerc, curbă închisă; circumvoluţie (rar); răsucire, spirală. Elipsă; concavitate, convexitate.

Adj. Curbat, curb, arcuit, cambrat, arcoidal, arcat (rar), încovoiat, boltit, curbiliniu, îndoit; cotit, meandric, sinuos, sinusoidal, întortocheat, şerpuit, şerpuitor, şerpuind (rar). Ondulat, unduios, ondulator (rar), văluros vălurat, unduit (rar), ondulos (înv.); buclat, cârlionţat; parabolic; paraboloid; hiperbolic; eliptic, elipsoidal; circular; rotund; lenticular; semicircular, ră­sucit, spiral; concav; convex.

Vb. A se curba, a se arcui, a se cambra, a se îndoi, a se încovoia, a se bolti; a face curbe, a coti; a undui, a ondula, a şerpui. A se ondula, a se bucla, a se încârlionţa; a se bomba, a se umfla; a se cocoşa. A curba, a arcui, a cambra, a îndoi, a încovoia, a bolti; a coti, a vira, a întoarce; a ocoli, a face ocol, a înconjura. A ondula, a bucla, a cârlionţa.

V. cerc, formă, mişcare, rotire.

CURĂŢENIE

Subst. Curăţenie, puritate, prospeţime (fig.); sterilitate (rar). Salubri­tate. Curăţare, curăţat, dereticare; măturare, măturat, măturătură; spălare, spălat, spălătură; curăţenie generală. Purificare, purificat, primenire, primenit, primeneală. Aerisire, aeriseală, aeraj, ventilaţie, ventilare. Epurare, epuraţie, depuraţie. Dezinfectare, dezinfecţie, sterilizare. Filtrare, filtraj (rar), strecu­rare, strecurat, decantare, decantaţie, limpezire, limpezeală, limpezit. Depara­zitare, deratizare, despăduchere. Periere, periat. Igienă; igienă personală. Mătură, măturea (dim.), măturoi (augm.); perie, periuţă (dim.); aspirator; maşină de spălat. Femeie de serviciu, îngrijitoare, menajeră; spălătoreasă; măturător; spălător; lustruitor, lustragiu; sterilizator. Curăţătorie; spălă­torie.

Adj. Curat, curăţel (dim.), imaculat, pur, purificat, proaspăt, prospeţel (dim.); alb, strălucitor, nepătat, fără pete; ca rouă; îngrijit, primenit, spălat, spălatel (fam.); filtrat, limpede, limpid (livr.), limpezit; strecurat; sterili­zat, steril. Igienic; salubru. Curăţitor, purificator; filtrant; lavabil, epurativ, depurativ, depurator.

Vb. A curăţa, a face curăţenie, a face curat, a deretica, a face ordine, a face rânduială; a mătura, a da (a curăţa) cu mătura, a râni (reg.), a racălui (reg.). A spăla, a la (pop.), a leşia (rar). A aerisi, a ventila. A da cu peria, a şterge de…, a da cu aspiratorul. A epura, a strecura, a filtra, a purifica. A deparazita; a deratiza; a dezinfecta; a steriliza; a despăduchea. A decanta, a limpezi, a clăti, a clătări (reg.).

V. spălare.

CURAJ

Subst. Curaj, îndrăzneală, îndrăznire (înv.), intrepiditate (livr.), aplomb (livr.), cutezanţă, cutezare (rar), temeritate, încumetare, neînfricare, neînfricoşare, nefrică (rar), bărbăţie, vitejie, eroism; voinicie (pop.), cavalerism, bravură, înfruntare, bravadă, desfidere (rar), desfid (înv.), sfidare. Spirit de sacrificiu. Faptă eroică, faptă de vitejie, faptă vitejească, act de curaj, ispravă. Fermitate, hotărâre, tărie, neclintire (fig.), dârzenie. Erou, viteaz, cutezător, voinic, voinicel (dim.), voinicuţ (dim.), voinicaş, vultur (fig.), şoim (fig.), şoiman (fig.), leu (fig.)- Vitejime (rar), voinicime (pop.).

Adj. Curajos, îndrăzneţ, îndrăznitor (rar), intrepid (livr.), rezolut (livr.), cutezător, temerar, neînfricat, neînfricoşat (înv.), fără teamă, fără frică, tare de înger, viteaz, brav, bărbat (rar), eroic; vitejesc, voinicesc, cavaleresc, bărbătesc. Ferm, tare, neclintit (fig.), dârz.

Vb. A fi curajos, a fi îndrăzneţ, a fi neînfricat; a voinici (pop.), a viteji (înv.), a face vitejii; a îndrăzni, a cuteza, a se încumeta; a lua (a prinde) taurul de coarne. A avea curaj, a nu se teme, a nu se da la o parte, a-şi asu­ma răspunderea, a privi moartea în faţă, a dispreţul moartea, a da dovadă de eroism. A-şi face curaj, a prinde curaj, a căpăta curaj, a se îmbărbăta, a se încuraja, a-şi lua inima în dinţi, a lua (a prinde) foc cu gura. A înfrunta, a brava, a desfide, a sfida. A risca, a-şi risca viaţa, a-şi pune capul în joc, a-şi risca pielea, a-şi băga capul în foc, a se juca cu focul, a se băga singur în gu­ra leului. A încuraja, a îmbărbăta, a însufleţi, a da curaj, a face din iepure leu. ,

Adj. Vitejeşte, voiniceşte. Cu curaj, cu îndrăzneală, cu bărbăţie, fără frică, fără teamă. (în mod) curajos, vitejesc, eroic; ca un erou, ca un viteaz; ca un leu, ca un tigru.

V. imprudenţă, provocare, răzvrătire, stăpânire de sine.

CUNOAŞTERE

Subst. Cunoaştere, cunoştinţă, proces de cunoaştere, reflectare. Cunoaştere empirică, cunoaştere senzorială; cunoaştere intuitivă; cunoaştere practică; cunoaştere teoretică; cunoaştere ştiinţifică. Senzaţie, percepţie, percepere, apercepţie. Intuiţie, intuire; înţelegere, pricepere. Descoperire, sesizare, aflare, găsire, dezvăluire, revelare, revelaţie; pătrundere, comprehensiune (livr.), aprofundare. Învăţare, instruire; informare. Studiere, cercetare, investigare, investigaţie. Idei, concepţii, mentalităţi. Ştiinţă, informaţie, cunoştinţe, eru­diţie, cultură, omniscienţă (rar), polimatie (rar). Teoria cunoaşterii, gnoseo­logie. Cognoscibilitate (filoz.); gnosticism; perceptibilitate. Empirism; senzualism; intuiţionism; apriorism; aposteriorism. Agnosticism. Cunoscător, Ştiutor, expert, specialist. Empirist; senzualist. Agnostic.

Adj. Cunoscător, ştiutor; conştient. învăţat, instruit; informat. Senzitiv, senzorial, senzualist; empiric, empirist, intuitiv. Perceptiv, aperceptiv. Re­ceptiv. Cognoscibil (filoz.), perceptibil, sesizabil. Cunoscut, ştiut. Cognitiv (livr.), gnoseologic. Agnostic; gnostic.

Vb. A cunoaşte, a afla, a dobândi cunoştinţe; a şti, a avea (a poseda) cunoştinţe. A învăţa, a (se) instrui; a (se) inforna. A reflecta, a percepe, a simţi, a recepţiona. A descoperi, a dezvălui, a revela; a pătrunde, a aprofunda; a cerceta, a investiga. A pricepe, a înţelege, a cuprinde cu mintea, a sesiza, a intui.

V. căutare, descoperire, educaţie, erudiţie, experienţă, filozofie, gîndire, informaţie, intuiţie.

CREŞTERE

Subst. Creştere, dezvoltare, înaintare (înv.), evoluţie, evoluare, progres, progresie (înv.). Amplificare, înmulţire, mărire, sporire, spor, multiplicare, multiplicaţie (rar); dublare, dublaj; triplare, întreire; înzecire; însutire; înmiire (rar). Reproducere (biol.), reproducţie, înmulţire, prăsire, prolife­rare, proliferaţie. Extindere, extensiune, lărgire, lărgit, dilatare, dilataţie, lăţire; întindere, lungire, alungire, prelungire. înălţare, ridicare. Umflare; dospire. Completare, întregire, complinire, împlinire, adăugare, suplimentare, majorare.

Adj. Crescut, mare, mărit; dezvoltat, evoluat; înmulţit, sporit; dublu, îndoit; triplu, întreit; înzecit; însutit; înmiit. Lărgit, lăţit, lat, larg. Lungit, lung, alungit, prelung, prelungit. Umflat, dospit, întregit. Crescător, crescând, sporitor (rar); întregitor, complinitor; progresiv, evolutiv. Extensibil, dilatabil. Amplificator; augmentativ; multiplicativ.; extensiv; dilatator, dilatant. Prolific.

Vb. A creşte, a fi în creştere, a (se) dezvolta, a înainta, a evolua, a progresa. A (se) amplifica, a (se) înmulţi, a (se) mări, a spori; a (se) multiplica; a (se) dubla, a (se) îndoi; a (se) tripla, a întrei; a (se) Înzeci; a (se) însuti; a (se) înmii. A (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) dilata, a (se) lăţi; a se întinde, a (se) lungi, a (se) alungi, a (se) prelungi. A se înălţa, a se ridica. A (se) umfla; a dospi. A se reproduce (biol.), a se înmulţi, a se prăsi, a se prolifera. A com­pleta, a întregi, a complini, a împlini, a adăuga, a suplimenta, a majora.

Adv. (în mod) progresiv; în creştere, crescând; crescendo; în progresie (aritmetică; geometrică).

V. adăugare, dimensiune, dispersare, includere, înălţime, lăţime, lungime, măsurare, mulţime.

CREANGĂ

Subst. Creangă, crenguţă (dim.), crenguliţă (pop.), crengurea (rar), cracă, crăculiţă (dim.), crăcuţă (dim.), crăcăna, crăcănuţă (dim.), crac, crăcuşor (dim.), cloambă (reg.), drughineaţă (reg.), ramură, ram, rămurea (dim.),rămurel, rămurică; lăstar, lăstăraş (dim.); rămuriş, rămurişte (rar); cren-gărie (rar), lăstăriş. Vreascuri, uscături, uscăţele, găteje, surcele, beţigaşe, beţişoare. Crosnă.

Vb. A se ramifica, a se ramuri (pop.); a lăstari. A rupe o creangă; a sta pe o creangă. A aduna vreascuri.

V. arbori, arbuşti, pomi fructiferi,

COŞ

Subst. Coş, coşuleţ (dim.), paner, paneraş (dim.), coşniţă, ţechiră (reg.), zimbil, zambol (înv. şi reg.), târnă (reg.), târnog (reg.), coşarcă (reg.), coşărcuţă (dim., reg.), cotărţă (reg.), corfă (reg.), corfiţă (dim., reg.), paporniţă (reg.).

Vb. A împleti un coş. A pune în coş. A căra cu coşul.

V. recipient.

COSMOS

Subst. Cosmos, univers, cer, ceruri, lume; spaţiu cosmic, spaţiu extra­terestru, spaţiu interplanetar. Sistem cosmic. Sistem stelar, sistem sideral, galaxie, metagalaxie; roi de stele, constelaţie. Galaxia noastră; calea laptelui, calea lactee, calea robilor, drumul robilor. Materie interstelară; nebuloasă. Sferă cerească. Cer, boltă, boltă cerească, bolta cerului, tărie (fig.), firma­ment (livr.). Axa lumii; ecuator ceresc; emisferă; emisferă nordică (bo­reală), emisferă sudică (australă). Corp ceresc, astru. Stea, steluţă (dim.), stelişoară (reg.), steloi (augm.); stea uriaşă, stea pitică; stea luminoasă, luceafăr; luceafărul de (din) zori, luceafărul dimineţii, zorilă, steaua Sirius; luceafărul cel mare de miezul nopţii, luceafărul cel frumos, steaua Vega; lu­ceafărul porcesc, luceafărul porcar, steaua Adelbaharan; luceafărul mare de noapte, steaua Hiperion; steaua polară, steaua-ciobanului. Sistemul solar. Planetă, planetoid, asteroid, satelit; planete terestre, planete gigante. Soare. Planetele sistemului solar: Mercur; Venus, luceafărul de dimineaţă, luceafărul de ziuă, zorel (pop.), luceafărul porcilor, luceafărul boului, luceafărul de seară, luceafărul, luceafărul de noapte, luceafărul ciobanilor, steaua ciobanilor; Pămînt, Terra; Marte; Jupiter; Saturn; Uranus; Neptun; Pluton. Luna, Selene (livr.); lună nouă, crai nou; lună plină; cornul lunii. Meteorit, stea căzătoare, meteor, bolid, aerolit, asteroid. Cometă, stea comată (rar), stea cu coadă. Astronomie; astrofizica; cosmologie, cosmografie; cosmogonie. Astro­nom; cosmolog; cosmograf. Observator astronomic.

Adj. Cosmic; galactic. Astral, stelar, sideral; stelin (rar); stelos (înv.), înstelat, constelat. Ceresc, celest (poetic). Solar. Planetar. Terestru. Lunar (rar), selenar. Astronomic; cosmografie; cosmologic; cosmogonic.